Frieren: Dincolo de sfârșitul călătoriei – Episoadele 7-8

Aceste două episoade vă prezintă principalii antagoniști ai seriei: demonii. În anime, demonii au suferit o evoluție interesantă de-a lungul anilor. Obișnuiau să fie pur și simplu personajele negative care trebuiau înfrânte. Creaturi pur-sânge ale răului, de care eroii se debarasau pentru a salva lumea.

Demonii

În ultimul timp, acest lucru s-a schimbat. Multe povești prezintă demonii într-o lumină mai nuanțată. Uneori sunt un popor forțat să lupte din cauza condițiilor lor de viață dificile. Sau sunt victime ale prejudecăților, un țap ispășitor convenabil pentru oamenii din lumea fantastică.

Demonii sunt atât de des percepuți ca fiind complecși și nuanțați, încât Frieren însăși pare inițial incredibil de rasistă, încercând să ucidă un demon pe stradă fără avertisment și numindu-i monștri, nu oameni. Vicleșugul constă în faptul că demonii din lumea lui Frieren au evoluat pentru a exploata natura mai bună a oamenilor. La urma urmei, suntem cu toții învățați de copii să „ne folosim cuvintele” și că „lupta e rea.” Gândirea logică este că dacă putem comunica unii cu alții, ne putem înțelege, iar dacă ne înțelegem, putem face pace.

Fără sentimente

Cu toate acestea, demonii nu pot înțelege oamenii și nici nu-și doresc. Pentru un demon, cuvintele nu sunt pentru comunicare, ci mai degrabă pentru înșelăciune. Atât forma humanoidă a demonilor, cât și utilizarea limbajului de către aceștia sunt simple instrumente ale evoluției. Instrumentele care le facilitează vânătoarea sursei lor primare de hrană: oamenii.

Practic, demonii nu au empatie, și asta nu doar față de oameni, pitici și elfi. Nu au absolut nicio conexiune emoțională cu ceilalți. Nu au prieteni sau familie și sunt, prin natura lor, solitari. Simplu spus, sunt o întreagă etnie de psihopați.

Tot ceea ce spun sau fac este doar pentru a provoca o reacție care să le susțină scopul de a se ospăta din carnea umană. Dar numai pentru că au învățat că, printre altele, strigătul „Mamă!” atunci când sunt pe cale să fie uciși, poate determina inamicul să-și întrerupă atacul. Ei nu sunt capabili să înțeleagă impulsul emoțional din spatele acestui fapt, și aceasta este slăbiciunea lor.

Diferența dintre Frieren și demoni

La suprafață, Frieren însăși pare, prin personalitatea ei, mai apropiată de demoni decât Fern sau Stark. Este adesea rece și logică până la punctul în care ia în considerare abandonarea orașului în fața destinului său și fugirea în haosul atacului demonic iminent. Din cauza simțului ei distorsionat al timpului, îi este dificil să-i pese de oamenii care vor fi morți în câțiva ani. Fie din mâna unui demon, fie de bătrânețe. Mai ales dacă acea moarte este cauzată de ceva ce ea consideră prostesc.

Cu toate acestea, diferența dintre Frieren și demoni este că, deși îi este dificil să formeze legături emoționale cu muritorii, ea este capabilă să o facă. Îi pasă de Fern, Stark și de foștii ei companioni (mult mai mult decât a realizat vreodată). Chiar dacă nu avea niciun interes personal în luptă. Am văzut acest lucru în mod repetat în serie până acum: ea are o nouă busolă morală care o ajută în interacțiunile sale cu muritorii: „Ce ar face Himmel?”

Chiar dacă nu ar fi fost cazul, există o altă motivație emoțională pentru acțiunile ei: o furie rece, infinită. Până la urmă, e nevoie de o motivație puternică pentru a fi cel care a ucis mai mulți demoni decât oricine altcineva în istorie. Până la punctul în care demonii înșiși se referă la ea în șoaptă ca „Frieren Ucigașa”.

Concluzie

Momentul care m-a emoționat până la lacrimi? Faptul că Himmel a ridicat atâtea statui, nu doar din vanitate, ci pentru ca Frieren să nu fie singură. Aceasta este dovada că povestea ei, viața ei, este mai mult decât o serie de povești pe jumătate crezute din vremurile trecute.

Ce zici de scenele de acțiune? Sunt atât de brutale și violente încât nu poți să nu o vezi pe Frieren într-o lumină complet nouă.

Raționamentul „logic” al fetiței-demon: Am ucis copilul unei familii. Intenționează să mă omoare. Dacă le dau un copil nou, nu vor mai vrea să mă omoare. Primarul are un copil. Dacă îl ucid pe primar și le dau copilul primarului, voi fi în siguranță.

Îmi place ideea că bariera care a protejat orașul timp de o mie de ani a fost ridicată doar pentru că Flamme a văzut un pui de copac luptând împotriva unei furtuni de zăpadă și a decis să-l ajute.